Deprecated: Optional parameter $acc declared before required parameter $new is implicitly treated as a required parameter in /home/alliance/domains/beopen-congress.eu/public_html/inc/classes/Lang.php on line 102

Deprecated: Optional parameter $page declared before required parameter $new is implicitly treated as a required parameter in /home/alliance/domains/beopen-congress.eu/public_html/inc/classes/Lang.php on line 102
Riscurile corupției - bE-Open
Acasă Ţări Riscurile corupției

Riscurile corupției

În absența eticii și a răspunderii publice, corupția și malpraxisul pot să prospere, ceea ce subminează bazele unei societăți pașnice, prospere și juste.

Corupția reprezintă o provocare majoră la adresa democrației și a statului de drept. Ea determină luarea unor decizii și o alocare a resurselor care nu reflectă interesele publicului și concentrează puterea politică în mâinile unui cerc restrâns de persoane. La rândul său, acest lucru face ca liderii politici și instituțiile să își piardă legitimitatea și încrederea populației, ceea ce le scade capacitatea de a guverna.

De asemenea, corupția face ca autoritățile locale și regionale să devină ineficiente și ineficace în exercitarea atribuțiilor lor. Drept urmare, deciziile sunt luate fără a se baza pe interesele societății per ansamblu, pornind doar de la interesele personale ale celor care iau deciziile și ale asociaților acestora. Rezultă utilizarea ineficientă a banilor publici, încheierea contractelor cu furnizori cu prestație slabă și  alocarea necorespunzătoare a bugetului. Mai mult, urmează delapidarea de bani și resurse, iar funcționarii publici se folosesc de poziția ocupată pentru a se îmbogăți pe seama celor pe care au datoria de a-i servi.

Corupția mai poate duce la desemnarea funcționarilor publici pe baza favoritismului și nu prin meritocrație, ceea ce înseamnă că autoritățile locale și regionale nu au acces la cele mai pregătite cadre și cele mai strălucite talente. La rândul său, acest lucru creează un mediu propice pentru răspândirea corupției, reducând și mai mult eficiența și eficacitatea administrației.

Organizațiile ineficiente și ineficace, cu personal format din indivizi care și-au obținut locurile de muncă pe alte criterii decât meritele profesionale rezultă în calitatea  slabă a serviciilor și a infrastructurii publice, erodând astfel încrederea publică și legitimitatea instituțiilor publice. Mai grav însă este faptul că o consecință sunt costurile umane semnificative, inclusiv sărăcia, moartea, boala și oportunitățile de trai reduse.

În fine, corupția mai dăunează și dezvoltării economice. Aceasta cauzează ca banii publici să fie direcționați și către mediul de afaceri mai puțin competent, care nu prestează întotdeauna  ervicii sau produse inovative sau mai accesibile ca preț. Piețele necompetitive, asociate cu impactul negativ al corupției asupra calității serviciilor publice locale și a infrastructurii, ar putea scădea motivarea investitorilor privați și a celor internaționali de a investi într-o regiune anume.

Contextul intern

În ultimul deceniu cadrul legal anticorupție a fost resetat considerabil. A fost pus în aplicare un nou sistem de consolidare a integrității în sectorul public, fiind implementate mai multe documente de politici anticorupție, cum ar fi Strategia națională anticorupție  pe anii 2011-2016Strategia națională de integritate și anticorupție pentru anii 2017-2020, Agenda de Dezvoltare 2030 și Acordul de Asociere între Uniunea Europeană și Republica Moldova, care au modelat agenda legislativă, executivă și judiciară și au contribuit la progrese substanțiale în construirea unui cadru de integritate în sectorul public.

În 2017 a fost adoptată Legea integrității, care stabilește un  cadru nou pentru cultivarea, consolidarea și  controlul integrității în sectorul public. Legea privind evaluarea integrității instituționale, reaplicată la fel din anul 2017, stabilește scopul, metodele, procedurile și efectele juridice ale evaluării integrității instituționale a entităților publice. Această lege include mecanismul de testare a integrității, care după contestarea constituțională din anul 2015 a versiunii inițiale a legii, a fost remodelat. Actualmente, legea include autorizarea judecătorească pentru etapa de testare a integrității din cadrul evaluării.

Potrivit legislației naționale, integritatea profesională a agenților publici derivă din climatul de integritate politică și din integritatea instituțională. Manifestările de corupție descrise în capitolele ulterioare, cum ar fi luarea de mită, conflictul de interese, delapidare, fraudă și așa mai departe, afectează climatul de integritate al autorităților locale. În perioada anilor 2017-2020, sectorul public a implementat Planul de acțiuni prevăzut pentru Pilonul 2 al Strategiei Naționale de Integritate și Anticorupție pentru 2017-2020: Guvernul, sectorul public și administrația publică locală. Autoritățile locale au trebuit să implementeze planuri locale de acțiuni anticorupție în 34 de raioane.

Pentru a evalua progresul, cel de-al doilea Sondaj de Monitorizare a Impactului Strategiei Naționale de Integritate și Anticorupție, publicat în februarie 2020, a oferit un indicator integrat pentru Obiectivul General nr.3 al Strategiei: Etică și integritate in sectoarele public, privat și nonguvernamental, care a înregistrat 5,3 puncte în anul 2019 și 5,4 puncte în 2017, pe o scară crescătoare de la 1 la 10. În general, populația și comunitatea de afaceri a apreciat cu note medii integritatea agenților publici și a instituțiilor din diferite domenii.

Cu toate acestea, administrația publică locală a înregistrat scoruri puțin mai mari în ceea ce privește transparența în luarea deciziilor, gestionarea finanțelor publice, achiziții și servicii, acumulând 25% față de 16% pentru administrația publică centrală și 20% pentru Legislativ și Executiv. De asemenea, primăriile/consiliile locale (autoritățile publice locale de nivel I) au cea mai mare pondere de încredere, acumulând 22% (suficientă sau foarte mare încredere) în rândul instituțiilor publice și private în 2019, și 22% în 2019 (26% în 2017). În același timp, administrația publică locală de nivel II (raion) a fost apreciată cu 11% încredere în 2019 și 15% în 2017, iar Guvernul cu mai puțin, 12% și 9%. Conform aceluiași sondaj, administrația publică locală de nivelul I este considerată mai puțin coruptă, acumulând 31% (36% în 2017) de răspunsuri de la populație care au apreciat instituția ca fiind deloc/ușor coruptă și 21% pentru administrația publică locală de nivelul II/raional. Același studiu relevă faptul că 6% dintre respondenți au oferit plăți informale la accesarea serviciilor furnizate de administrația publică locală.

Metodologia de evaluare a integrității instituționale, aplicată pentru a evalua și aprecia nivelul de integritate în cadrul instituțiilor din sectorul public, inclusiv la nivel local, distinge funcții și activități interne și externe ale instituțiilor, care declanșează acte de corupție. Prin urmare, gestionarea informațiilor, finanțelor, bunurilor, serviciilor și resurselor umane sunt funcțiile interne care creează adesea vulnerabilități la corupție, iar colectarea plăților și impozitelor, atribuirea contractelor, deciziile investiționale, emiterea și controlul permiselor sunt funcțiile externe generatoare de corupție.

Lipsa procedurilor operaționale standard în cadrul autorităților locale, combinată cu interesele personale și politice ale persoanelor alese la nivel local, duc la fapte de corupție care implică membri ai familiilor sau relațiile politice ale agenților publici. În 2020, Centrul Național Anticorupție a investigat 63 de cazuri, care au implicat autorități publice locale, inclusiv 23 de primari și viceprimari, 3 agenți publici din cadrul autoritățior locale și 2 secretari ai consiliilor locale.

În ultimul timp, există din ce în ce mai multe investigații penale privind gestionarea resurselor în procesul de creare/furnizare a serviciilor și gestionare a proiectelor de infrastructură (apă, salubrizare, iluminat). La fel, există o cerere crescândă din partea populației, mass-media și OSC-urilor pentru aceste activități. O altă problemă aflată încă pe ordinea de zi a autorităților naționale este gestionarea transparentă și cercetarea penală a abuzului de fonduri externe. Deși frauda, delapidarea și utilizarea abuzivă a resurselor administrative în timpul campaniilor electorale sunt incriminate, există un progres modest în statisticile cazurilor penale, nu există o bază de date integrată privind alocarea fondurilor externe în cadrul unităților administrative-teritoriale și nici nu au fost înregistrate cazuri penale sonore, cu implicarea agenților publici.

 

Mita

Darea de mită reprezintă promisiunea, oferirea, acceptarea sau solicitarea unui avantaj personal (de exemplu, un cadou, un împrumut, un premiu, o favoare) în schimbul unei acțiuni ilegale sau imorale. Darea de mită face ca deciziile să nu fie luate în interesul public, ceea ce reduce încrederea populației în instituții și rezultă în servicii publice de slabă calitate.

 

Standarde internaționale

Următoarele convenții și standarde internaționale se referă la darea de mită:

Contextul domestic

Un raport de analiză a impactului Strategiei naționale de integritate și anticorupție 2017-2020 arată că volumul estimat de mită înregistrat pe parcursul anului 2019 este de 516 milioane de lei (319,4 milioane de la populație și 197,3 milioane de la unități economice). În 2017 același indicator a înregistrat 405 milioane de lei.

Același studiu demonstrează că frecvența generală a plăților neoficiale este relativ joasă. Conform sondajului, 7% din respondenți din rândurile populației și 4,7% din unitățile antreprenoriale au admis că pe parcursul anului 2019 au oferit plăți neoficiale. În medie, în 2019 reprezentanții populației generale au oferit mită de 5,4 ori pe an (în comparație cu 3,7 în 2017), în timp ce pentru unitățile antreprenoriale cifra este de 3,5 ori în 2019 (6,1 în 2017).

Aceleași date arată că suma maximă a mitei oferite a coborât și ea, în comparație cu anii precedenți: valoarea plăților neoficiale oscila în 2019 între 50 și 20 000 de lei moldovenești, atât în cazul populației în masă, cât și în ceea ce privește unitățile antreprenoriale. În 2017 aceste sume oscilau între 100 și 500 000 de lei în cazul unităților antreprenoriale și 50 și 8 000 de lei în cazul populației generale.

În general, același studiu demonstrează că populația a devenit, în masă, mai intolerantă față de corupție și consideră orice situație de corupție drept inacceptabilă, declarând că nu acceptă să dea mită, indiferent de situație și de beneficiile personale.

Schimbări pozitive se observă și în atitudinea populației față de raportarea unui caz de mită: circa 87% dintre respondenții sondajului au declarat că, întâlnind asemenea situații, ei foarte probabil/cu siguranță vor raporta actele de corupție la agențiile anticorupție pe diferite căi.

Legislație

Articolul 43 din Legea integrității nr.82/2017 stabilește răspunderea disciplinară, civilă, contravențională și penală pentru infracțiunile de corupție și cele conexe acestora, în conformitate cu Codul penal. În următoarele articole nr.44, 45 și 46 sunt enumerate toate actele de corupție, acte conexe corupției și faptele coruptibile. Agenții publici, inclusiv cei străini, persoanele fizice și entitățile corporative poartă răspundere, în conformitate cu prevederile Codului penal, pentru comiterea actelor de corupție. Legislația Republicii Moldova interzice, în prezent, printre altele, coruperea activă, darea de mită, coruperea alegătorilor, coruperea pasivă, luarea de mită, primirea unei remunerații ilicite pentru îndeplinirea lucrărilor legate de deservirea populației, traficul de influență, manipularea unui eveniment, pariurile aranjate, finanțarea ilegală a partidelor politice sau a campaniilor electorale, încălcarea modului de gestionare a mijloacelor financiare ale partidelor politice sau ale fondurilor electorale, delapidarea patrimoniului public, delapidarea mijloacelor din fondurile externe, utilizarea contrar destinației a mijloacelor din împrumuturile interne sau fondurile externe.

Actualmente, regulile legate de cadouri în cadrul administrației publice sunt stipulate în următoarele acte normative: Legea nr.25 din 22.02.2008 privind codul de conduită a funcționarului public, Legea integrității nr.82 din 25.05.2017 și Hotărârea Guvernului nr.116 din 26.02.2020 privind regimul juridic al cadourilor.

Pe lângă aceasta, Legea nr.325 din 2013 privind evaluarea integrității instituționale desemnează scopul reglator, principiile, mijloacele, metodele, procedurile și efectele juridice ale integrității instituționale în contextul entităților publice. Articolul 2 al acestei legi stipulează: ”Evaluarea integrității instituționale se realizează în scopul:

a) sporirii responsabilității conducătorilor entităților publice și organelor de autoadministrare pentru dezvoltarea, menținerea și consolidarea climatului de integritate profesională în cadrul entităților publice;

b) asigurării integrității profesionale a agenților publici, prevenirii și combaterii corupției în cadrul entităților publice;

c) identificării, evaluării și înlăturării riscurilor de corupție din cadrul entităților publice; d) creșterii numărului de denunțuri privind manifestările de corupție admise de către agenții publici”.

În Legea integrității nr. 82 din 25.05.2017, articolul 16, se stipulează regimul juridic al cadourilor, și anume faptul că conducătorilor entităților publice și agenților publici li se interzice să solicite sau să accepte cadouri (bunuri, servicii, favoruri, invitații sau orice alt avantaj). Solicitarea sau acceptarea cadourilor inadmisibile constituie acte de corupție în sensul legislației penale și al prevederilor capitolului VI din prezenta lege.

Pe lângă aceasta, Hotărârea Guvernului nr. 116 din 26.02.2020 privind regimul juridic al cadourilor stabilește în calitate de valoare totală admisă a cadourilor oferite din politețe sau cu prilejul acțiunilor de protocol suma maximă de 1000 de lei în decursul unui an calendaristic. Hotărârea Guvernului decretează și crearea unei Comisii de evidență și evaluare a cadourilor în cadrul tuturor entităților publice în care activează agenți publici în sensul articolului 3 din Legea integrității nr. 82/2017 (în continuare – beneficiar). Hotărârea Guvernului nr. 134/2013 se abrogă prin Hotărârea Guvernului nr. 116/2020.

Centrul Național Anticorupție a lansat aplicația reLAWed, care are drept scop oferirea posibilității persoanelor să se implice în procesul de perfecționare a cadrului legal, să ia atitudine, să identifice și să semnaleze actele normative deficiente, lacunare sau interpretabile, care la aplicare au generat sau pot genera acte de corupție, abuzuri sau alte ilegalități.

 

Exemplu de jurisprudență

În anul 2019 primarul satului Floreni din raionul Anenii Noi și un consilier local au fost reținuți de ofițerii Centrului Național Anticorupție (CNA) și procurorii anticorupție în cadrul a două cauze penale, pornite pe faptul coruperii pasive și a traficului de influență. Edilul și reprezentantul consiliului erau suspectați că ar fi pretins de la un om de afaceri din localitate 350 000 de lei pentru a legaliza un teren, aflat în folosința acestuia de mai mulți ani. Potrivit materialelor cauzei, suspecții urmau să influențeze membrii consiliului local ca aceștia să emită o decizie de dare în arendă a terenului care, anterior, ar fi fost preluat abuziv de către antreprenor. Pentru a-i da drepturi legitime asupra terenului, cei doi i-ar fi propus omului de afaceri darea în arendă a lotului, după care oferirea posibilității de cumpărare a acestuia. Banii au fost transmiși în trei tranșe, sub controlul CNA – 200 000 de lei, 10 000 de lei și 140 000 de lei. În urma transmiterii ultimei sume de bani, primarul și consilierul au fost prinși în flagrant și escortați la CNA. Pe numele lor au fost inițiate două dosare, pentru corupere pasivă și trafic de influență.

 

Conflictul de interese

Conflictul de interese apare atunci când un individ  are posibilitatea de a obține beneficii personale de pe urma acțiunilor sau deciziilor pe care le ia în funcție oficială. Conflictele de interese – fie reale, observate sau potențiale – au ca rezultat luarea unor decizii care sunt sau pot fi considerate inechitabile și în interes personal. Aceasta scade încrederea populației în instituții și duce la consecințe grave pentru populație.

 

Standarde internaționale

Conflictul de interese mai este reglementat în următoarele standarde și ghiduri internaționale:

Contextul domestic

Potrivit art.10 din Legea integrității nr.82  din  25.05.2017, climatul de integritate instituţională, printre altele, se cultivă și prin respectarea regimului juridic al conflictelor de interese.

Legea nr.133  din  17.06.2016 privind declararea averii şi a intereselor personale, în art.11, stabilește principiile generale de evitare a conflictelor de interese, pe care trebuie să le respecte subiecţii declarării, în procesul îndeplinirii atribuţiilor lor de serviciu:

  • servirea interesului public cu imparţialitate şi obiectivitate;
  • asigurarea transparenţei şi a controlului public al activităţii;
  • responsabilitatea individuală şi exemplul personal.

Totodată, Legea integrității nr.82 din 25.05.2017 în art.14 prevede obligațiile agentului public și a conducătorului entităţii publice în legătură cu identificarea şi tratarea conflictelor de interese.

Controlul conflictelor de interese se efectuează de către Autoritatea Naţională de Integritate (ANI) în conformitate cu prevederile legislaţiei ce reglementează statutul ANI şi ale legislaţiei privind declararea şi controlul averii şi intereselor personale.

Printre evenimentele recente în reglementarea conflictului de interese se numără lansarea sistemului de declarații electronice de avere, care a fost inaugurat de Autoritatea Națională de Integritate și a devenit obligatoriu în ianuarie 2018, alături de un mecanism de declarare a averii funcționarilor publici și a declarațiilor de conflict de interese. În comparație cu anul 2017, în 2018 numărul de declarații a crescut de două ori, datorită sistemului de declarații on-line. Datorită sistemului de informații e-Integrity, au fost depuse 65 232 de declarații de avere și interese personale ale funcționarilor publici în anul 2021, dintre care 6 052de declarații erau repetate. Numărul subiecților declarării de avere și interese personale înregistrați în sistem a atins 57 028 în anul 2021.

Agenții publici trebuie să prezinte anual declarațiile lor electronice prin intermediul serviciului on-line care poate fi accesat pe site-ul oficial al Autorității Naționale de Integritate (ani.md), folosind semnătura electronică eliberată gratis de Centrul de Telecomunicații Speciale, în ordinea stabilită de guvern.

 

Legislație

Cadrul legal privind regimul juridic al conflictelor de interese cuprinde:

Potrivit Legii nr.133  din  17.06.2016 privind declararea averii şi a intereselor personale,  conflictul de interese  este situaţia în care subiectul declarării are un interes personal ce influenţează sau ar putea influenţa exercitarea imparţială şi obiectivă a obligaţiilor şi responsabilităţilor ce îi revin potrivit legii.

Legea nr.133  din  17.06.2016 privind declararea averii şi a intereselor personale, în art.13, enunță următoarele categorii de conflcite de interese:

  • Potential - în acest caz subiectul declarării are obligația de a declara conflictual de interese potential, iar conducătorul ierarhic superior acordă consultanţă privind evitarea survenirii unui conflict real ca efect al celui potenţial
  • Real - în cazul apariţiei unui conflict de interese real, subiectul declarării, pînă la adoptarea vreunei decizii pe caz, este obligat să informeze şeful sau organul ierarhic superior despre conflictual de interese real și să se abțină de la adoptarea vreunei decizii pe caz. Totodată, art.14 din Lege reglementează de o manieră exhaustivă modul de soluţionare a conflictului de interese real
  • Consumat – în acest caz, conducătorul entității va informa Autoritatea Naţională de Integritate despre situaţiile în care persoanele ce activează în organizaţia publică pe care o conduce au admis conflicte de interese, în vederea sancţionării acestora

Cât privește efectul juridic al actelor emise, adoptate sau încheiate cu încălcarea dispoziţiilor privind conflictul de interese, Legea (art.15) stabilește că acestea sunt lovite de nulitate absolută, cu excepţia cazului în care anularea acestora ar aduce daune interesului public.

Nedeclararea și nesoluționarea conflictului de interese se sancționează contravențional (art. 313 din Codul contravenţional al Republicii Moldova, Legea nr.218  din  24.10.2008), iar exercitarea atribuţiilor în sectorul public în situaţie de conflict de interese se sancționează penal (art.326 din Codul penal al Republicii Moldova, nr.985 din 18.04.2002).

Exemplu de jurisprudență

Potrivit Studiului analitic al ANI „Practica judiciară pe cazurile contravenționale de conflict de interese” publicat în 2019, ”în primul an de activitate al inspectorilor de integritate în cadrul Autorității Naționale de Integritate, au fost emise 109 de cauze contravenționale, dintre care întocmite 77 de procese contravenționale, iar 25 de dosare contravenționale au fost trimise în instanța de judecată”. Totodată, potrivit aceluiași Sudiu ”10 acte de constatare privind respectarea regimului juridic al conflictelor  de interese, publicate pe pagina web a Autorității Naționale de Integritate au rămas definitive prin necontestarea în termen de 15 zile de la primirea acestuia, 3 dintre ele sau finalizat cu încetarea procedurii de control, deoarece nu s-a constatat încălcarea regimului juridic al conflictelor de interese de către inspectorii de integritate. Din totalul actelor de constatare publicate, 4 au fost inițiate de către Comisia Națională de Integritate, ulterior fiind examinate în proceduri de control de către ANI”.

 
Delapidarea

Delapidarea reprezintă însușirea ilegală de bani, bunuri sau alte resurse de către un funcționar căruia i-au fost încredințate. Rezultă pierderea banilor publici, ceea ce reduce capacitatea autorităților de a acționa în interesele publicului, având drept consecință servicii de slabă calitate și consecințe grave pentru populație. De asemenea, delapidarea subminează încrederea publicului în guvern.

 

Standarde internaționale

Reprezentând un tip de corupție, delapidarea este reglementată în următoarele orientări și standarde internaționale:

Contextul domestic

În Republica Moldova s-au produs o serie de cazuri în care companii-fantomă au furat active din bugetul de stat, au săvârșit spălare de bani, au delapidat fonduri bugetare din achiziții publice, au sustras mijloace bugetare, deghizând acțiunile drept litigii, etc.

Raportul FMI din martie 2020 relevă lipsa de progres în recuperarea averilor achiziționate fraudulos în Moldova, în special în ceea ce privește făptașii implicați în ”furtul secolului”, când un miliard de dolari SUA a fost sustras din sistemul bancar al Republicii Moldova în 2012-2014. ”Nu s-a progresat semnificativ în recuperarea activelor furate în cadrul fraudei din 2014, când mai multe operațiuni de spălare a banilor au facilitat furtul a aproximativ 12% din PIB din băncile majore ale Moldovei”, consemnează raportul.

Cu referire la nivelul local, potrivit datelor Centrului Național Anticorupție pe domeniul prevenirii și combaterii corupției în administrația publică locală, pentru primele nouă luni ale anului 2018 au fost inițiate 60 de cauze penale. Dintre acestea, două cauze (3%) se referă la delapidarea averii străine și anume delapidarea mijloacelor financiare în procesul realizării lucrărilor de construcții și reparații.

Legislație

Codul penal al Republicii Moldova (Legea nr.985-XV din 18 aprilie 2002) stabilește în prezent dispozițiile și sancțiunile referitoare la delapidarea de fonduri.

Deturnarea proprietății străine (de exemplu, însușirea ilegală a activelor altei persoane) încredințate în administrarea unei persoane se pedepsește cu amendă de până la 850 de unități convenționale (acestea sunt folosite pentru a calcula penalitățile pentru crimele fiscale. Actualmente unitatea convențională constituie MDL 50) sau cu închisoare de până la trei ani; în ambele cazuri cu sau fără privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita anumite activități pe un termen de până la trei ani. Atunci când delapidarea se comite prin utilizarea unei poziții oficiale, conform articolului 191 (d), delapidarea se pedepsește cu amendă în mărime de la 850 la 1350 unități convenționale sau cu închisoare de la doi la șase ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul să dețină anumite funcții sau să desfășoare anumite activități de până la cinci ani.

Exemplu de jurisprudență

În februarie 2020 primăria municipiului Chișinău a primit rezultatele auditului extern independent al reparației bulevardului Ștefan cel Mare din capitală. Conform raportului, pe parcursul reparației au fost spălate 7 milioane de euro, pe lângă mai multe cazuri de delapidare de fonduri. Primarul municipiului a anunțat că a întreprins o serie de proceduri legale în această privință. Reparațiile de pe bulevardul Ștefan cel Mare au demarat în anul 2015, făcând parte dintr-un proiect de restaurare a șase străzi din capitală. Deși lucrările au fost încheiate 2017,  certificatul de acceptare nu a fost semnat, deoarece s-au descoperit deficiențe, asfaltul fiind puternic deformat în multe locuri.

 

Frauda

Frauda reprezintă folosirea înșelăciunii pentru obținerea unui avantaj ilegal sau inechitabil. Frauda erodează încrederea publică în guvern și reduce capacitatea acestuia de a acționa. Adeseori frauda are ca rezultat pierderea de bani publici, ceea ce dăunează serviciilor publice și abilității guvernelor de a se ocupa de nevoile și aspirațiile oamenilor.

Standarde internaționale

Reprezentând un tip de corupție, frauda este reglementată în următoarele orientări și standarde internaționale:

Contextul domestic

În ultimii ani Republica Moldova a fost puternic afectată de ”furtul secolului”. La sfârșitul anului 2014 Republica Moldova a suferit de pe urma unui caz masiv de corupție, ”frauda bancară de un miliard de dolari”. În scandal au fost implicate trei dintre băncile majore din Moldova – Banca de Economii, Banca Socială și Unibank, care la acel moment dețineau în jur de o treime din activele statului. În consecință, sistemul economic și bancar ar Republicii Moldova, inițial fragile, au fost puse într-un pericol masiv, iar țara a pierdut cel puțin un miliard de dolari SUA, în jur de 15% de PIB anual. Analiza și investigațiile efectuate de experți au descoperit că operațiunea fusese condusă într-un mod bine coordonat și structurat și a fost facilitată de anumite instituții financiare și politice de bază. Experții susțin că progresul în direcția recuperării activelor pierdute în urma fraudei bancare  este minim sau chiar inexistent. Nu există indicații că Republica Moldova ar fi solicitat ajutorul juridic al jurisdicțiilor străine pentru a demara procesul de recuperare a fondurilor din furtul miliardului.

Legislație

Codul penal al Republicii Moldova (Legea nr. 985-XV din 18 aprilie 2002) stabilește în prezent dispozițiile și sancțiunile privind frauda, prin capitolele VI și X.

Frauda se pedepsește cu o amendă în mărime de la 550 la 850 unități convenționale, cu muncă în folosul comunității de la 120 la 240 de ore sau cu închisoare de până la trei ani. Atunci când se comite prin utilizarea unei poziții oficiale, frauda se pedepsește cu amendă în mărime de la 850 la 1 350 de unități convenționale sau cu închisoare de la 2 la 6 ani, în ambele cazuri cu privarea dreptului de a ocupa anumite funcții sau de a practica anumite activități de până la 3 ani. Punctul 4 al aceluiași articol prevede că “acțiunile menționate la alin. (1) - (3), săvârșite în proporții deosebit de mari, se pedepsesc cu închisoare de la 7 la 10 ani cu privarea dreptului de a deține anumite funcții sau de a desfășura activități specifice de până la 5 ani”.

Exemplu de jurisprudență

În mai 2020 a fost pornită o cauză penală împotriva lui V.P., printre acuzații numărându-se crearea unei organizații criminale, escrocheria și spălarea de bani. Republica Moldova va cere extrădarea sa din SUA. Fost lider al Partidului Democrat, V.P. a plecat din Republica Moldova în luna iunie 2019, după ce a fost nevoit să părăsească Parlamentul în urma investirii unui guvern nou. El este conectat cu ”furtul secolului”, un scandal legat de dispariția a peste un miliard de dolari SUA – aproape a opta parte din PIB al Republicii Moldova – din băncile majore ale țării în 2012-2014.

Acuzațiile împotriva lui V.P. sunt bazate pe ”dovezile indisputabile” prezentate în raportul realizat de firma internațională de investigații Kroll. Documentul demonstrează cum mai multe companii și indivizi ce au legătură cu un om de afaceri de 28 de ani au preluat controlul asupra a trei bănci majore ale țării în perioada fraudei, timp în care sume de bani au fost scurse în străinătate prin intermediul unor credite dubioase, companii-fantomă, schimb de active și tranzacții cu acționarii. Conform raportului, omul de afaceri în cauză, I.S., a acordat ulterior credite masive companiilor sale timp de trei zile în noiembrie 2014. Raportul a fost făcut public de către un membru al opoziției. I.S., în prezent suspectat că se află în Israel, în 2016 a fost acuzat și apoi găsit vinovat de spălare de bani și escrocherie în proporții deosebit de mari. Tot în anul 2016 fostul prim-ministru Vlad Filat a fost găsit vinovat de luarea de mită legată de furtul miliardului. După trei ani în închisoare, a fost eliberat în decembrie 2019 condițional înainte de termen. Procurorii susțin că V.P. ar fi sustras, cu ajutorul lui I.S., 100 de milioane de dolari SUA de la fosta bancă de stat Banca de Economii. Fondurile lipsă au fost ulterior compensate din rezervele Băncii Naționale pentru a procura compania de asigurări ASITO, un hotel, o casă de modă și un avion personal.

 

Nepotismul

Nepotismul este exploatarea unei poziții oficiale prin oferirea unor avantaje nemeritate unui membru al familiei sau unui prieten (de exemplu, un post sau o favoare). Nepotismul, ca și alte forme de favoritism, rezultă în blocarea accesului administrației publice locale și regionale la candidații cei mai buni. Aceasta generează un mediu propice pentru și mai multă corupție, ceea ce reduce eficiența și eficacitatea administrării.

Standarde internaționale

Fiind un tip de corupție, nepotismul este reflectat în următoarele standarde și ghiduri:

Contextul domestic

Clientelismul și nepotismul persistă în Republica Moldova an de an. Cel mai negativ efect al existenței constante a clientelismului și nepotismului în țară este corupția endemică.

Conform experților, cea mai prevalentă formă de corupție în Republica Moldova este favoritismul în achizițiile publice (83%), urmat de nepotism în numirea funcționarilor publici (48%) și conflictul de interese (48%). Experții consideră că cetățenii sunt, în masă, îngrijorați de prevalența favoritismului în achizițiile publice, ceea ce denotă o conștientizare sporită de către public a neregularităților în instituțiile de stat ale Republicii Moldova. Un raport al Transparency International menționează că ”nivelul de toleranță este foarte înalt. Populația consideră că corupția și nepotismul sunt înrădăcinate în cultura națională și nu pot fi reduse”. Același raport propune două măsuri importante, care ar putea ajuta țara să combată problema nepotismului:

  • Elaborarea unui mecanism de declarare a veniturilor și averii pentru funcționarii publici de nivel înalt și rudele lor atât la momentul accesării funcției, cât și la plecarea din ea;
  • Reducerea numărului de angajați în sectorul public și depolitizarea guvernării prin introducerea unui sistem obligatoriu de promovare profesională în baza performanței și competiției.
Legislație

Acordarea de sprijin de orice fel, preferinţe, privilegii sau crearea avantajelor unor persoane fizice sau juridice, în procesul de luare a deciziei, întreprinsă în exerciţiul funcţiei de către agentul public, atunci cînd aceste acţiuni se fac în folosul rudelor se numește nepotism. Legea integrității nr. 82 din 25 mai 2017 a introdus prin articolul 15 o politică privind Evitarea favoritismului. Prin urmare, în vederea asigurării servirii interesului public cu imparțialitate și obiectivitate, agenții publici sunt obligați să evite favoritismul în activitatea lor profesională.

Agentul public nu trebuie să admită favoritismul în activitatea sa profesională și ori de cîte ori situația care duce la favoritism îndeplinește elementele unui conflict de interese, acesta trebuie să își îndeplinească obligațiile în conformitate cu prevederile articolul 14 din aceeași lege. Șeful entității publice sau al entității publice superioare trebuie să nu admită cu bună știință practici de favoritism în activitatea profesională a agenților publici din entitatea pe care o conduce și să denunțe cazurile de favoritism la Centrul Național Anticorupție.

Legea privind declararea averii și a intereselor personale nr. 133 din 17.6.2016, precum și legislația ce ține de accesul la informație și alte acte normative preconizează publicarea datelor-cheie, inclusiv a informației privind înrolarea în serviciul public și conducerea organizațiilor publice, dându-le astfel cetățenilor posibilitatea de a monitoriza evenimentele și eventual de a semnala încălcările la Autoritatea Națională de Integritate.

Conform Studiului de Evaluare a Impactului Strategiei de Integritate Națională și Anticorupție 2017 condus de UNDPangajarea și promovarea funcționarilor publici la serviciu se face deobicei pe bază de merit (conform 84% din funcționarii publici respondenți) și ca urmare a evaluării performanței angajatului (72%). În același timp, un funcționar public din cinci susține că favoritismul (”relații bune cu oameni utili”) și apartenența politică sunt adesea practicate. Nivelul de cunoaștere a situațiilor legale / ilegale cu privire la angajarea și promovarea agenților publici în baza meritului și a integrității profesionale este foarte scăzut. Astfel, doar 7% dintre funcționarii publici au oferit răspunsuri corecte la toate situațiile posibile de corupție în procesul de angajare și promovare a funcționarilor publici pe baza meritului și integrității profesionale.

Exemplu de jurisprudență

Curtea de Apel Chișinău a recunoscut-o vinovată de comiterea contravenției prevăzute de art. 313, alin. (1) din Codul contravenționa șefa Secției Cultură a consiliului raional Ocnița. Fiind subiect al declarării averii și intereselor personale, în virtutea funcției pe care o deținea, nu a declarat conflictul de interese în privința fiicei sale, angajată în subordine și exercitând funcția de artist-instrumentist (vioară) al orchestrei de muzică populară a consiliului raional Ocnița. A fost stabilită o sancțiune sub formă de amendă în mărime de 45 unități convenționale, ceea ce constituie 2250 de lei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în cadrul unei organizații publice pe un termen de trei luni. Ca urmare, ea a atacat hotărârea respectivă cu recurs la Curtea de Apel Chișinău, iar la 14 mai 2019 instanța i-a respins recursul ca unul nefondat.

 

Utilizarea neadecvată a resurselor administrative în cadrul campaniilor electorale

Utilizarea neadecvată a resurselor administrative în cadrul campaniilor electorale presupune angajarea politicienilor și a funcționarilor publici în activități ilegale sau abuzive, aceștia utilizând resurse umane, financiare, materiale, ”în natură”, precum și resurse nemateriale pentru a influența rezultatele scrutinelor și a submina astfel obiectivitatea alegerilor.

Standarde internaționale

Republica Moldova a ratificat următoarele tratate și se angajează să respecte următoarele tratate și instrumente legale:

Utilizarea necorespunzătoare a resurselor administrative în cadrul proceselor electorale este reflectată în următoarele standarde și ghiduri internaționale:

Contextul domestic

În anul 2017 modificările la Codul electoral al Republicii Moldova au schimbat sistemul electoral al țării din proporțional în mixt. Conform noului sistem, 50 de deputați sunt aleși în baza reprezentării proporționale într-o singură circumscripție națională în baza listelor de partid închise, iar ceilalți 51 în circumscripții uninominale cu vot majoritar. Pentru a câștiga fotolii de deputat în circumscripția națională, partidul urmează să acumuleze cel puțin 6% din voturile valide, iar un bloc electoral – 8%. ODIHR și Comisia Europeană pentru Democrație prin Drept (Comisia de la Veneția) au recomandat în repetate rânduri coborârea pragului minimal.

Raportul Social Impact asupra responsabilizării în Republica Moldova, finanțat de USAID și publicat în februarie 2020, declară că ”alegătorii din Republica Moldova nu au multă încredere în faptul că partidele politice le reprezintă interesele”. Conform Barometrului Opiniei Publice, în anul 2019 peste 50% din cetățenii Moldovei considerau că niciun partid politic sau organizație civică nu se reprezentau interesele; doar 49% au declarat că au votat la alegerile parlamentare din 2019.

Cele mai recente alegeri locale au avut loc în Republica Moldova în octombrie 2019. Conform unui raport Promo-LEX, în cadrul scrutinului local general din 20 octombrie 2019 urmau a fi suplinite 898 de funcții elective de primar și 11 580 de locuri în consilii ale UAT de nivelul I și II. Termenul de ocupare a funcțiilor de ales local este patru ani.

În general, perioada preelectorală s-a desfășurat preponderent pe un fundal ideatic caracterizat prin subiecte privind oligarhizarea/capturarea statului sau administrarea eficientă a UAT, și nu prin teme geopolitice, vectorul pro-Rusia sau pro-UE, ca în scrutinul local precedent. 

În contextul alegerilor locale generale și al alegerilor parlamentare noi s-a atras atenția  asupra  mai  multor  aspecte  ce țin de utilizarea resurselor administrative – de exemplu, utilizarea bunurilor publice și/sau a funcției publice în scop de  promovare  electorală.  La  această  categorie  au  fost raportate  cel  puțin  opt  cazuri,  dintre  care  în  trei cazuri a fost vizat Blocul electoral ACUM, în două cazuri – PSRM, în două cazuri – PDM și într-un caz – PCRM. Întrunirile electorale organizate în cadrul instituțiilor de stat și cu angajații acestor instituții, în timpul programului de lucru al acestora, rămân a fi o practică insistent utilizată de concurenți. În perioada electorală au fost raportate cel puțin 152 de întruniri de acest fel.

În raportul său din octombrie 2019 misiunea observatorilor internaționali ENEMO își exprimă îngrijorarea cu privire la acuzațiile de utilizare necorespunzătoare a resurselor administrative, și anume implicarea funcționarilor primăriilor și a candidaților independenți, care utilizează funcțiile lor oficiale pentru a influența campania electorală, precum și utilizarea primăriei și a resurselor ei la agitație.

Legislație

Conform unui raport Promo-LEX, legislația Republicii Moldova privind utilizarea resurselor administrative în perioada electorală și în special privind agitația electorală este deficientă. Deși cadrul legal a fost supus unor modificări, problema reglementării explicite și depline a utilizării resurselor administrative rămâne nesoluționată.

Articolul 52 (7) al Codului electoral stipulează:  ”Candidații nu pot folosi mijloacele și bunurile publice (resursele administrative) în campaniile electorale, iar autoritățile/instituțiile publice și cele asimilate acestora nu pot transmite/acorda concurenților electorali bunuri publice sau alte favoruri decât pe bază de contract, în condiții de egalitate pentru toți concurenții electorali”.

Conform articolului 22 (2), Atribuțiile generale ale Comisiei Electorale Centrale, Comisia Electorală Centrală are dreptul de a accesa informațiile deținute de autoritățile publice de toate nivelurile, inclusiv datele cu caracter personal, cu respectarea legislației privind protecția datelor cu caracter personal.

Codul penal[iii] al Republicii Moldova conține două articole relevante în acest sens. Articolul 181-1, Coruperea alegătorilor, stipulează că aceasta se pedepsește cu amendă în mărime de la 550 la 850 unități convenționale sau cu închisoare de la un an la cinci ani. Articolul 181-2, Finanțarea ilegală a partidelor politice sau a campaniilor electorale, încălcarea modului de gestionare a mijloacelor financiare ale partidelor politice sau ale fondurilor electorale, enumeră penalitățile aplicate pentru falsificarea rapoartelor privind gestiunea financiară a partidelor politice și/sau a rapoartelor privind finanțarea campaniilor electorale în intenția de a substitui sau a ascunde identitatea donatorilor.

În opinia experților, cadrul juridic ar trebui să asigure o jurisdicție clară în cazul plângerilor electorale legate de utilizarea neadecvată a resurselor administrative atât de către candidați, cât și de persoane terțe. Un mecanism de control eficient va preveni potențialele încălcări.

Exemplu de jurisprudență

Pe 6 iunie 2019 un candidat a prezentat o reclamație adresată Comisiei Electorale Centrale a Găgăuziei și Ministerului Educației în legătură cu utilizarea necorespunzătoare a resurselor administrative. Reclamația susținea că șeful Direcției Educație din Găgăuzia a obligat toți directorii de școală să raporteze numărul de angajați care au participat la alegerile guvernatorului Găgăuziei, amenințându-i cu consecințe grave, inclusiv concedierea, pe angajații care nu vor vota la alegerile guvernatorului de la 30 iunie.

Conform Codului electoral, articolul 66, se pot prezenta contestații legate de acțiunile sau inacțiunile concurenților electorali. De vreme ce reclamația candidatului respectiv ținea de acțiunile șefului Direcției Educație, Comisia Electorală Centrală a considerat contestația inadmisibilă.  În același timp, conform Codului electoral, în cazul în care examinarea nu ține de competența organului electoral respectiv, contestația, precum și materialele anexate la ea urmează a fi transmise spre examinare conform competenței, în mod urgent, în cel mult două zile calendaristice de la data recepționării (articolul 67 (5)). Utilizarea neadecvată a resurselor administrative și acordarea asistenței în asemenea acțiuni constituie infracțiuni penale, care se pedepsesc cu amendă între 4000 la 6000 de unități convenționale (MDL 200,00 to 300,000) și cu închisoare de până la trei ani, și cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita anumite activități pe un termen de la doi la cinci ani (Codul penal al Republicii Moldova, articolul 181-2).

 

Extorcarea

Extorcarea înseamnă aplicarea constrângerii pentru a obține bani, bunuri, servicii sau alte avantaje și beneficii de la un individ sau o instituție. Pe lângă dauna pe care o aduce victimei, extorcarea reduce încrederea cetățenilor în guvernare și poate descuraja inițiativele antreprenoriale și investițiile în regiunea afectată.

Standarde internaționale

Fiind o formă a corupției, extorcarea este reflectată în următoarele standarde și ghiduri internaționale:

Contextul domestic

În cadrul Studiului de evaluare a impactului Strategiei naționale de integritate și anticorupție (UNDP, 2019) participanților li s-a propus să răspundă dacă, pe parcursul ultimilor 12 luni, au întâmpinat vreun caz de corupție din partea agenților publici. Numărul de respondenți, indivizi și întreprinderi, care au întâlnit vreun caz de corupție în această perioadă nu depășește 6%. Extorcarea de fonduri (obținerea mijloacelor bănești prin forță) a fost numită drept act de corupție observat de 2% din respondenții din populația generală și 1% din întreprinderi. Se poate vedea că asemenea cazuri nu sunt numeroase, iar în comparație cu studiul precedent se notează o descreștere în procentul de răspunsuri afirmative la toate opțiunile (Delapidare și fraudă, Utilizarea timpului de serviciu în scopuri personale, Solicitarea de favoruri în orice formă, Favoritism, mită, abuz de putere, trafic de influență).

Conform Centrului Național Anticorupție, pe parcursul anului 2018 au fost semnalate 700 de cazuri de corupție, 42 dintre care au fost comise de primar, iar comunitățile cele mai afectate de corupție au fost Chișinău, Bălți, UTA Găgăuzia, Cahul, Criuleni și Soroca.

Legislație

Următoarele articole din Codul penal al Republicii Moldova conturează cadrul juridic al acestei probleme: articolul 324, Corupere pasivă (1); articolul 325, Coruperea activă (1); articolul 326, Traficul de influență (1); articolul 327, Abuzul de putere sau abuzul de serviciu (1); și articolul 328, Excesul de putere sau depășirea atribuțiilor de serviciu (1).

Exemplu de jurisprudență

Trei funcționari, între care primarul, un fost primar și un consilier din localitatea Gotești, raionul Cantemir, ar fi extorcat mită de aproape șase sute de mii de lei, de la un agent economic. În schimbul banilor, aceștia s-ar fi angajat să favorizeze o decizie a Consiliul Local, potrivit căreia, omul de afaceri urma să primească în jur de șase milioane de lei pentru reparația unui Centru de tineret din localitate, potrivit reprezentanților Centrului Național Anticorupție. Totodată, angajații Centrului Național Anticorupție precizează că figuranții ar fi pretins în mai multe tranșe suma de bani echivalentă a 10% din cele 6 milioane de lei pe care Consiliul Local urma să le aloce companiei învingătoare a licitației, pentru a include în ordinea de zi proiectul de decizie. În prezent, două persoane sunt cercetate penal în închisoare, iar alta – în stare de libertate. Toate trei riscă până la 10 ani de închisoare, o amendă, dar şi privarea de dreptul de a ocupa funcţii publice.

 

Clientelismul

Clientelismul reprezintă promiterea și acceptarea unui beneficiu personal (de exemplu, un cadou, un împrumut, o recompensă, o favoare, un serviciu etc.) în schimbul sprijinului politic. Acesta se bazează adeseori pe o relație inegală dintre patron (de exemplu, un lider politic) și  client (de exemplu, votantul). Clientelismul are ca rezultat luarea unor decizii care reflectă interesele aparte ale celor puțini, în locul interesului public mai larg, ceea ce duce la consecințe inechitabile și nedrepte.

Standarde internaționale

Reprezentând un tip de corupție, clientelismul este reglementat în următoarele documente și standarde internaționale:

Contextul domestic

Relațiile de clientelism în Republica Moldova provin cel mai frecvent din afilierea de partid. Un raport din 2018 privind organizarea partidelor și clientelismul în statele în proces de tranziție arată că, dintre cele trei țări investigate (Georgia, Republica Moldova și Ucraina), partidele din Republica Moldova par a fi cele mai pătrunse de clientelism. Partidul Democrat din Moldova a fost numit drept cel mai clientelist partid din cele 15 reflectate în studiu. Specifică pentru Moldova este și interdependența dintre acoperirea teritorială a partidului și clientelismul din sânul său. Același studiu notează că, dacă mijloacele publice de finanțare sunt o sursă a clientelismului, atunci trebuie stabilite mecanisme de control asupra cantității de resurse financiare  alocate partidelor și a modului în care le întrebuințează partidele. Ca și în Ucraina și Georgia, reflectate în același studiu, în Republica Moldova lipsește practica de examinare a finanțării publice direcționate spre partide politice, ceea ce ar putea constitui una din cauzele înfloririi clientelismului.

Astăzi, clientelismul prezintă un risc deosebit în următoarele situații:

  • Sistemul electoral mixt, votat de parlament la 20 iulie 2017. Noul sistem de votare prevede ca 50 de deputați să fie aleși pe listele de partid proporționale, în timp ce alți 51 vor fi aleși în circumscripții electorale uninominale (numai candidatul care câștigă cel mai mare număr de voturi într-o circumscripție uninominală va ajunge în parlament). Analiștii politici și societatea civilă au afirmat intens că votul uninominal ar încuraja clientelismul, nepotismul și alocarea resurselor locale pe baza clientelismului.
  • Loialitatea/clientelismul politic determină selecția funcționarilor publici la nivelurile superioare de guvernare.
  • Afilierea politică și migrarea de la un partid la altul a aleșilor locali pentru a spori șansele localității respective de a obține mai multă finanțare din partea diferitelor fonduri naționale de investiții. Noua lege privind finanțele publice locale, implementată începând cu anul 2015, a redus considerabil criteriile politice în distribuția fondurilor de investiții de la nivel național la cel municipal. Înainte de 2015, deputații propuneau, de regulă, amendamente la legea anuală a bugetului de stat astfel încât localitățile care le erau politic prietenoase să obțină mai multe resurse publice, iar opoziția – mai puține. Un alt motiv puternic pentru clientelism și migrația politică a primarilor este protecționismul pentru a evita presiunea selectivă asupra reprezentanților partidelor de opoziție; investigațiile penale au început de nenumărate ori fără dovezi solide. Raportul dintre primari din partidele de opoziție împotriva cărora au fost inițiate anchete penale, în comparație cu cele din partidele aflate la guvernare, este elocvent.
Legislație

Unul dintre cele mai semnificative exemple de clientelism în Republica Moldova este legat de procedurile de alocare a resurselor publice din  fonduri naționale de investiții către fiecare dintre administrațiile locale de nivelul întâi. Resursele publice sunt folosite ca momeală pentru a asigura loialitatea candidaților independenți față de majoritatea politică.

Sunt cunoscute cazuri în care primarii din alte partide politice sunt obligați să se alăture partidului de guvernământ, dacă vor să beneficieze de investiții de capital. În prezent, există eforturi în vederea soluționării problemelor menționate mai sus prin Legea nr. 68 din 5 aprilie 2012 privind aprobarea Strategiei naționale de descentralizare și a Planului de acțiuni privind implementarea Strategiei naționale de descentralizare pentru anii 2012-2018.

Având în vedere că clientelismul este considerat o tendință dominantă în ceea ce privește alocarea fondurilor către autoritățile publice locale – în special investițiile de capital – este important ca următoarele principii de bază, prezentate în Ghidul Băncii Mondiale privind investițiile de capital pentru administrațiile locale, să fie menționate de autoritățile locale  în negocierile cu autoritățile administrației publice centrale și la elaborarea bugetelor locale:

  • Conducerea locală nu își cheltuie resursele limitate pe investiții ”frivole” în proiecte care nu ar trebui să țină de competența sa (de exemplu, afaceri imobiliare speculative).
  • Toate necesitățile sunt comparate în mod obiectiv.
  • Se exercită o politică fiscală prudentă pe termen lung.
  • Sunt luate în considerare soluții inovative la nivelul proiectului.
  • Cetățenii au canale eficiente prin care să-și exprime preferințele.
Exemplu de jurisprudență

Clientelismul politic subminează dezvoltarea economică a Republicii Moldova prin devierea resurselor publice de la cele mai eficiente uzuri. Afilierea politică contează atunci când fondurile pentru investiții sunt distribuite prin diverse fonduri de investiții naționale. Au existat încercări de a demonstra o astfel de încălcări în perioada 2012-2013, cu ajutorul datelor deschise, atunci când a fost lansată baza de date BOOST privind cheltuielile publice. Aceasta a permis cetățenilor să vadă alocările bugetare pe fiecare raion și, pentru că din raionul Hâncești era originar fostul prim-ministru, acest raion a avut cel mai mare buget în 2014. Cu toate acestea, eforturile nu au condus încă la urmărirea penală.

Patronajul

Patronajul este utilizarea poziției oficiale pentru numirea într-o funcție publică a unei persoane în baza favoritismului, frecvent în schimbul susținerii electorale.

Standarde internaționale

Reprezentând un tip de corupție, patronajul  este reglementat în următoarele documente și standarde internaționale:

De vreme ce utilizarea necorespunzătoare a resurselor administrative în cursul proceselor electorale reprezintă manifestarea cea mai răspândită a patronajului ca formă de corupție, sunt relevante următoarele standarde internaționale:

Contextul domestic

Reporterii de la anticoruptie.md au semnalat că anul 2018 a fost marcat de mai multe numiri și promovări controversate în funcții înalte din cadrul unor importante instituții în stat. Unele dintre acestea au ridicat semne de întrebare despre criteriile care au stat la baza lor. Experții au calificat numirile respective drept decizii politice și au explicat că guvernarea nu a făcut decât să își rotească persoanele de încredere dintr-o funcție în alta.

În cadrul Studiului de evaluare a impactului strategiei naționale de integritate și anticorupție – Republica Moldova 2019 au fost măsurate percepțiile agenților publici despre măsurile necesare de întreprins pentru înlătura situațiile de favoritism în sectorul public. Dintre cei chestionați 62% (69% în 2017) au opinat că ar trebui anunțat conducătorul ierarhic superior, 37% (41% în 2017) au considerat că ar trebui denunțate cazurile de favoritism la Centrul National de Anticorupție, iar câte 32% în ambele sondaje pledează pentru denunțarea la Autoritatea Națională de Integritate. Rezultatele studiului arată că majoritatea agenților publici declară că cerințele integrității instituționale sunt respectate în instituțiile unde activează ei înșiși.

Principalele cauze ale nedeclarării conflictelor de interese de către agenții publici sunt necunoașterea procedurii (47% în 2019, 54% în 2017) și obținerea de beneficii personale (financiare, materiale sau de altă natură) (33% în 2019, 42% în 2017).

Agenții publici au  un  nivel  de cunoaștere înalt privind situațiile legale/ilegale  referitor  la  respectarea regimului conflictelor de interese și neadmitere a favoritismului: circa 87% (77% în 2017) din agenți publici au oferit răspunsuri corecte la toate situațiile posibile de corupție în procesul de respectare a regimului conflictelor de interese și neadmitere a favoritismului.

Legislație

Legea integrității nr. 82 din 2017 oferă o definiție a noțiunii de favoritism: ”sprijin acordat în exercițiul funcţiunii de către agentul public persoanelor fizice sau juridice la soluționarea problemelor acestora, indiferent de motive, care nu este prevăzut de actele normative și care nu întrunește elementele unui conflict de interese sau elementele unei infracțiuni”.

Articolul 15, Neadmiterea favoritismului, stipulează:

(1) În vederea asigurării servirii interesului public cu imparțialitate și obiectivitate, practicile de favoritism în cadrul entităților publice sunt inadmisibile.

(2) Agentul public are obligația să nu admită favoritism în activitatea sa profesională.

(3) Conducătorul entității publice este obligat:

a) să nu admită cu bună știință practici de favoritism în activitatea profesională a agenților publici din entitatea pe care o conduce;

b) să denunțe cazurile de favoritism la Centrul Național Anticorupție.

Exemplu de jurisprudență

Conform site-ului anticoruptie.md, S.R.  a fost numit/ă la șefia Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, deși în calitate de primar interimar a primit acuzații pentru numeroase abuzuri. Din noiembrie 2017 până în aprilie 2018, S.R. a fost primar general interimar al municipiului Chișinău, fiind numit/ă în funcție de către fostul primar interimar Nistor Grozav. Pe durata mandatului, S.R. a fost acuzat/ă că ar fi comis abuzuri și ar fi trucat licitații publice. În mai 2018, în perioada campaniei electorale pentru alegerile locale, mai mulți reprezentanți ai societății civile au acuzat Consiliul Electoral al circumscripției electorale Chișinău și Comisia Electorală Centrală de încălcarea prevederilor Legii privind accesul la informație și de mușamalizarea abuzurilor și încălcărilor de legi, admise de către S.R, în cursa pentru șefia primăriei Capitalei. Peste 2000 de semnături falsificate, fără date de identitate, ale unor persoane decedate, precum și alte erori au fost depistate în listele de subscripție ale candidatului la șefia primăriei Chișinău. Pentru ca S.R. să intre în concurența electorală au ”semnat” cinci persoane decedate, 430 de persoane care nu locuiesc în localitatea indicată, iar 898 nu au indicat datele din actul de identitate.